Moneda a apărut t?ziu ? Roma,
? comparaţie cu restul popoarelor mediteraneene, cum ar fi Grecia sau Asia
Minor, unde moneda a apărut ?că din secolul VII ?Hr. Circulaţia monetară
a Italiei centrale a fost influenţată de resursele naturale ale provinciei,
unde minereul de bronz era abundent spre deosebire de cel de argint, care
era destul de rar. Primele monede romane republicane au fost piese grele
turnate din bronz. După ?cheierea celui de-al doilea Război Punic a fost
introdus denarul, un nominal monetar care va fi piesa de rezistenţă a
economiei romane timp de 450 de ani
Perioada premonetară
?ainte de introducerea
monedei ? Italia, cele două forme importante de valori economice erau
vitele (pecus) , de la care a derivat cuvantul latin pecuniar, şi nişte
piese neregulate din bronz cunoscute sub numele de aes rude (bronz
dur) . Aes rude a fost moneda Italiei centrale timp de sute de ani ,
chiar dacă era incomodă deoarece trebuia c?tărită la fiecare tranzacţie.Spre
sf?şitul secolului al IV-lea bronzul a ?ceput să
fie turnat ? bare plate, cunoscute azi sub numele de aes signatum.
Aceste bare variau ca greutate , c?tărind aproximativ 5 livre romane şi
purtau un ?semn pe o parte şi mai t?ziu pe ambele părţi. Funcţia econmică
a lui aes signatum a fost interpretată ? mod diferit ; chiar dacă
erau o formă de circulaţie monetară nu erau monedă propriu-zisă deoarece nu
aderau la o greutate standard. Roma şi-a produs proprii aes signatum ?
jurul anului 300 ?Hr. şi se disting prin prezenţa inscripţiei "ROMANOM"
(a romanilor).
Monedele de bronz turnate
După Pomponius, un avocat care a trăit ?
secolul al II-lea ?Hr., poziţia trimumviri-lor monetales a fist stabilită
? 289 ?Hr. apăr?d pe monede “III VIR AAA FF?= “triumviri aere argento
auro flando feriundo?”cei trei responsabili cu topitul şi bătutul bronzului,
argintului şi aurului?. Conform spuselor lui Suidas, monetăria era situată
? templul zeiţei Juno Moneta pe Capitoliu. Romanii erau deja familiarizaţi
cu moneda, aceasta fiind deja introdusă de către greci ? coloniile lor din
sudul Italiei. Roma cucerise mare parte din Italia Centrală fapt care îî
asigura mari cantităţi de minereu de bronz, dar puţin argint. Astfel, a fost
introdus un sistem monetar cu monede grele turnate din bronz, bazate pe
as (care cantarea o libră) cu fracţiunile sale, multipli de uncia. (12
unciae = 1 libra).
- As (12 unciae)
- Semis (6 unciae)
- Triens (4 unciae)
- Quadrans (3 unciae)
- Sextans (2 unciae)
- Uncia (1 uncia)
- Semuncia (1/2 uncia)
Valorile erau marcate cu I pe as, S
pe semis, şi cu puncte indic?d numărul de unciae pe nominalele mai mici.
Aceste emisiuni sunt cunoscute drept aes grave de numismaţi. Pe l?gă
fracţiunile asului, s-au emis şi multipli ai acestuia , cum ar fi
dupondius (II) sau tremissis
(III) .Greutatea pieselor aes grave s-a depreciat ? mai multe etape. C?tărind
o libră (330 grame) la ?ceput , greutatea aşilor s-a redus la 170 grame ?
jurul anului 220 ?Hr adopt?du-se astfel un standard semi-libral, iar la
scurt timp după la 88 grame. ? perioada standardului semi-libral,
nominalele mici precum uncia şi semiuncia au ?ceput să fie produse prin
batere renunţ?du-se la turnare.
Introducerea tipului monetar grecesc
Monedele de argint ? stil grecesc au fost
produse ? cantităţi mici purt?d inscripţia ΡΩΜΑΙΩΝ ? jurul anului 300
?Hr. Doar puţine exemplare se mai păstrează azi.Se pare ca au fost produse
? zona oraşului Neapolis asemăn?du-se foarte bine cu emisiunile proprii
ale oraşului. Roma a emis propriile didrahme ? stil grecesc cu inscriptia
ROMANO . Unii istorici consideră didrahmele ca fiind echivalentul a 10 aes ,
adică egale cu 1 denar . Această ipoteză se bazează pe mărturia lui Plinius
cel Bătr? , care spune că denarul a fost introdus ? 269 ?Hr. Treptat,
greutatea didrahmei s-a redus de la 7,3 grame la 6,6 grame iar ? locul
didrahmei a apărut un nou nominal, numit quadrigatus , aproximativ de
aceeaşi greutate, dar mai roman ca stil. Acest nou nominal, produs ?
cantităţi mari după 235 ?Hr a fost denumit astfel după reprezentarea zeiţei
Victoria ? quadrigă pe monedă. Quadrigatus-ul s-a menţinut pe piaţă
aproximativ două decenii, p?ă la introducerea denarului.
Introducerea denarului
Denarul a fost introdus ? anul 211. Valoarea
sa era echivalentul a 10 aşi indicată şi prin semnul X pe monedă, şi
c?tărea ? jur de 4,5 grame(1/72 din libra romană). La introducerea
denarului asul c?tărea aproximativ 55 grame dar a fost redus din nou la
40,5 grame.
Denarii
timpurii aveau reprezentat pe revers bustul Romei cu coif, iar pe avers pe
Victoria ? bigă sau pe Dioscuri. Greutatea denarului se
stabilise deja la circa 4.0 grame. Alături de denar, au mai fost introduse
două nominale, qvinariusul (V) şi sestertiusul (IIS) care
reprezenta un sfert de denar. De asemenea, mai circula un tip monetar numit
victoriatus. Această moneda a fost introdusă exclusiv pentru plaţile
efeectuate către străini şi ? mare era echivalent cu drahma grecească. ?
timp ce quadrigatul , care fusese redus la 15 aşi (1,5 denari) ieşea
treptat din circulaţie, victoriatul a continuat să circule o bună
perioadă de timp ? secolul al II-lea ?Hr. Era o monedă populară, mai ales
? Galia Cisalpină, unde circula ? paralel cu drahma Massaliană
[1].
?că de timpuriu, denarii erau marcaţi cu simboluri speciale, cum ar fi o
stea sau o ancoră, sau mai t?ziu monograme simboliz?d „tres viri
monetales?a title name="_ednref2" href="#_edn2">[2]
care erau responsabili cu emisiunea respectivă. ? jurul anului 140 ?Hr,
denarul a fost retarifat la 16 aşi, indicat pe reversul monedei prin ?XVI ?
.
Tipurile de revers şi avers
ale denarilor variau de la o emisiune la alta, ? timp ce tipurile de revers
şi avers ale monedelor de bronz au rămas aceleaşi. Treptat, emisiunile de
bronz au dispărut las?d loc exclusiv denarului ? perioada republicană
t?zie.
[1] Masallia = azi
Marseille, Franţa
[2]
tres viri monetales= cei trei ?sărcinaţi cu topirea metalului monetar şi
baterea monedei.
