|
|
| HOME | PIESE DE VANZARE | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT |
Primele informaţii geografice provin de la ?văţaţii eleni şi
mai t?ziu de la romani. Aceste informatii se referă cu precădere la sud-estul
ţării, Dobrogea şi Litoralul Mării Negre.Grecii, ? perioada de dezvoltare a culturii antice, au patruns şi ? regiunea
Mării Negre pe care au numit-o Pontus Axeinos (sau Marea mohor?ă ,
neospitalieră). Dezvoltă ulterior un comerţ activ, dovadă fiind prezenţa
oraşelor elene : Tomis, Histria, şi Callatis, care devin centre polarizatoare
ale activităţilor comerciale ale coloniilor greceşti. Din Mare "mohor?ă şi
neospiatlieră", Marea Neagră devine "Pontus Euxinus", respectiv "mare
ospitalieră", denumire care o regăsim ? toate consemnările ulterioare. Grecii
vin ? contact cu populaţiaautohtonă , culeg informaţii asupra teritoriilor pe
care le administreaza. Datorită faptului că tracii de la Dunăre şi Carpaţi
?treţineau raporturi cu lumea greacă,ne apare şi menţiunea din secolul ui VIII
lea, ?Ch,, la Hesiod ? poemul despre "Istrul care curge frumos".
O primă referire asupra Dobrogei, apare ? lucrările lui Herodot
(cca. 484-425 ?Ch.), Istoriile, operă ? nouă volume, ce prezintă informaţii
asupra teritoriului rom?esc. Volumele II şi IV fac referiri asupra Dobrogei şi
sudului ţării. Herodot a vizitat litoralul de vest şi nord-vest al Pontului
Euxin, iar ? scrierile sale găsim cele mai preţioase ştiri despre traci şi
sciţi şi despre unele din triburile lor, din care făceau parte şi geţii, dar
diferiţi oarecum de neamul tracilor prin vitejia şi obiceiurile lor. Pe baza
informaţiilor culese, istoricul grec ne-a lăsat cea mai veche descriere a
Dunării de Jos şi a ţinuturilor noastre. Scriitorul antic stabileşte izvoarele
Dunării ? ţinutul celţilor şi "Istrul" (Dunărea) sf?şeşte "prin a se vărsa ?
mare, ? Pontul Euxin, după ce a străbătut toată Europa, acolo unde se află
Istria, colonie a milesienilor". Autorul insistă apoi asupra debitului fluvial,
despre care atestă că răm?e la valori apropiate "vara" şi "iarna", din cauza
mulţimii afluenţilor care vin din zone climatice diferite.Herodot ne-a confirmat
de asemenea denumirea unor mari r?ri, cu rezonanţă daco-getică, care curgeau ?
st?ga "Dunării de Jos": Porata, pe care elenii ? numeau Pyretos (Prutul),
Tiarantos (probabil Siretul), Araros (Buzăul?), Naparis (Ialomiţa), Ordessos (Argeşul).
Urmează apoi Maris (Mureşul), pe care ? situează ? ţara agat?şilor. Sunt
menţionate apoi şi alte trei cursuri: Atlas, Auras, Tibisis, dar se pare că
localizarea acestora ar argumenta prin Atlas de fapt Aluta (Oltul), Tibisis sau
Timişul, iar Auras răm?e neidentificabil. Plec?d de la ideea că geţii şi
tracii erau tot una, că agat?şii locuiau pe la mijlocul secolului al Vl-lea
?Ch. pe la izvoarele Mureşului şi prezentau multe asemănări cu tracii, indirect
se confirmă existenţa ? spaţiul carpato-danubiano-pontic a unei populaţii
majoritare băştinaşe care a venit ? contact cu grupuri de populaţie străină pe
care le-au asimilat deplin.
Consemnări anterioare din aceeaşi perioadă apar ? lucrările lui
Aristotel şi Polibiu . Aristotel (384-322 ?Ch.), savant şi filosof grec, născut
la Stagiara, ? Caloidica, dintr-o familie ateniană, a lăsat o impunătoare operă
ştiinţifică, pun?d bazele multor discipline noi. Materiale preţioase ne-au
confirmat realităţi biogeografice ale teritoriului din spaţiul
carpato-danubiano-pontic. Aristotel vorbeşte despre delfinii pontici şi despre
păsările migratoare din Delta Istrului -"După echinocţiul de toamnă, pleacă din
Pont şi din ţările reci, evit?d iarna care se apropie, iar după cel de
primăvară, pleacă din regiunile calde spre ţările reci, ?truc? se tem de
călduri arzătoare".
In lucrarea "Probleme", Aristotel face consideraţii ştiinţifice referitoare la
?suşirile fizico-geografice ale regiunii Pontului Euxin, respectiv "de ce este
mai albă apa mării din Pont dec? cea din Egeea? Oare din cauza refracţiei
luminii din mare in aer? ? jurul Pontului aerul este dens şi alb strălucitor,
aşa ?c? şi suprufa|a mării apare la fel. Cel din Egee ?să este albastru,
fiindcă este curat pană ? depărtare şi, ? chipul acesta, marea, care reflectă
lumina, apare astfel. Sau poate pentru că locurile sunt mai albe dec? marea,
iar Pontul are ?făţişarea de lac, din pricină că se varsă ? el mai multe
fluvii?".
Polibiu (203-120 ?Ch.), om politic şi istoric grec, ?
lucrarea Istorii lucrare ce cuprinde 40 de cărţi (volume, n.a.) ?t?nim
preţioase informaţii referitoare la Dunăre şi Pontul Euxin, la efectele
aluviunilor Dunării asupra formării cordonului litoral, periculos pentru
navigaţia spre gurile Dunării. El precizează "cum Istrul (Dunărea) care vine
clin Europa ,se varsă ? Pont prin mai multe guri, din m?ul adus de braţele
sale s-a format ? Pont (şi se menţine şi acum) un banc de nisip de aproape o
mie de stadii la o depărtare de uscat cale de o zi. Cei care plutesc ? Pont,
fiind ?că ? plină mare, dau de acest obstacol şi ?#351;i ?potmolesc corăbiile
acolo, in cursul nopţii, fără să bage de seamă"
Formarea acestui cordon litoral de "o mie de stadii" a contribuit la decăderea
Histriei ? secolul al IlI-lea, ?Ch., ?truc? a limitat accesul vaselor la
ţărm (? port).
Strabon, grec la origine, născut ? Amasia din Pont (Asia Mică),
aduce importante mărturii prin lucrările sale "Memorii istorice" ? 48 de
volume şi "Geografica" ? 17 volume, aceasta din urmă fiind considerată
cartea geografică de căpăt? a lumii antice. Lucrarea nu este un tratat complet
de geografie universală cu date de geografie matematică, climatologie, biologie
etc., ci mai degrabă o geografie descriptivă, plină de caracterizări critice
serioase. Strabon ne oferă cele mai detaliate descrieri antice ale regiunii de
la gurile Dunării ? cartea a VII a, consacrată ţărilor dunărene, balcanice şi
nord-pontice.Descriind ţărmul Mării Negre, Strabon aminteşte de cetăţile
existente atunci şi de faptul că braţul şi, respectiv, gura cea mai mare de
vărsare a Istrului erau cele sudice (Peuce sau Hieron Stoma = Sf?tu Gheorghe,
cf. C. Brătescu).
Publius Ovidius Naso (Ovidiu), născut ? Italia, la Sulmona ? anul 43 ?ch,
dintr-o familie ?stărită, ?#351;i petrece viaţa la Roma, ? lumea aristocraţiei,
p?ă ? anul 8 d.ch., c?d este exilat pe meleagurile ?depărtate ale geţilor,
la Tomis, unde a murit ? anul 17 d.ch. Consemnările lui Ovidiu (poet)
argumentează regimul neospitalier: "frigul şi desele atacuri vrăjmaşe": "Nu mă
chinuieşte at? clima mereu friguroasă şi păm?tul veşnic ars din pricina
gerului alb ... iar zidul mic cu greu ne poate apăra de duşmani".
Seneca (4 ?ch, 65 d.ch.), născut la Cordoba (Spania),consemnează
? lucrările sale informaţii asupra climatului aspru din ţinuturile istrului, cu
o "iarnă veşnică, un cer mohor?", cu "mlaştini ?gheţate de ger", precum şi
consideraţii comparative privind natura acestor locuri şi cea de pe malurile
Nilului, sau menţiuni asupra debitelor celor două fluvii, care variază ?
funcţie de anotimp."Iar fluviile, vaste prin natura lor, umflate de ploi, au
ieşit din albie, ?chipuieşte-ţi cum arată Ronul, Rinul şi Dunărea, care sunt
torente chiar şi ? albia lor obişnuită, atunci c?d se revarsă şi ?#351;i fac noi
maluri, spintec?d păm?tul şi ieşind, ? acelaşi timp din albia lor" (Quaestiones
naturales, III,27, 8).
Pomponius Mela (sec.I, d.ch.) geograf spaniol, este autorul unei
geografii generale a lumii vechi, cu caracter de compilaţie intitulată De
Chorographia (descrierea Păm?tului). Lucrarea, scrisă ? jurul anului 43
d.ch., a fost utilizată şi de către Pliniu cel Bătr? ? Istoria Naturală.
Pentru geografia rom?ească, Pomponius Mela ne-a lăsat fragmente valoroase
referitoare la Tracia şi regiunile Mării Negre. Hotarele, elemente despre climă,
sol, resurse naturale, ape sunt c?eva dintre precizările făcute de autor asupra
"locurilor" de la nord de Balcani şi din Scythia Minor (Dobrogea).
Valoroasă este descrierea Mării Negre: "? afară de c?eva locuri unde sunt
promontorii, ţărmul este ? general lung şi drept, iar pe alocuri şerpuitor ...
Marea este puţin ad?că , furtunoasă, plină de neguri, cu puţine porturi şi fără
să aibă ? jurul ei un ţărm lin şi nisipos, ea este aproape de v?turile de
miazănoapte şi nefiind ad?că are valuri multe şi clocotitoare".
Plinus Secundus, Caius (23- 79 d.ch.), cunoscut şi sub numele de
Pliniu cel Bătr?, "cel mai ilustru apostol al ştiinţei romane" este autorul
lucrării Naturalis historia (Istoria naturală). Operă monumentală (37 de
volume) cuprinz?d o descriere fizică a lumii (geografie şi etnografie,
antropologie, cărţi de zoologie, botanică şi agricultură), lucrarea face
referiri asupra aşezării geografice (Dacia, Sarmaţia, Sciţia), insulelor din
Pont şi fauna mării: "? Pont nu pătrunde nici un animal vătămător pentru peşti,
? afară de foci şi delfini mici". Despre Dunăre Pliniu afirmă că primeşte
şaizeci de afluenţi şi că se varsă prin şase braţe. Din primul braţ, al Peucei (denumit
de Strabon Hieron Stoma sau "Gura Sacră" şi al cărei denumire o atribuie astăzi
braţului Sf. Gheorghe) mai sus de Histropolis (Histria) se "formează un lac cu o
circumferinţă de şaizeci şi trei de mii de paşi, numit Halmyris", pe care astăzi
? identificăm ca Lacul Razim.
Rezum?d informaţiile rămase de la autorii antici, referitoare la gurile de
vărsare ale Dunării, reţinem că la Herodot Dunărea avea cinci braţe, la Strabon
şapte braţe, la Pliniu şi Ptolemeu şase braţe. Cert este că Delta Dunarii era
deja formată, ?să de dimensiuni mai reduse şi se vărsa printr-un număr mai mare
de braţe dec? azi.
Ptolemeu (cea, 90-168 d.ch.), astronom şi geograf grec pe numele
său de cetălţean roman Claudios Ptolemaios este autorul lucrării Geographia
(ori după titlul original ?dreptar geografic). Lucrarea este predominată
de preocupări cartografice. Ea a avut o enormă influenţă asupra Evului Mediu
p?ă la renaştere. Date despre ţara noastră găsim ? cartea a III-a a
Geographiei ? capitolele despre aşezarea Daciei şi Moesiei. Menţionează
limitele teritoriale şi face referiri asupra Dunării şi litoralului Mării Negre.
De memorat este capitolul cinci al cărţii a III-a ? care face referiri şi
asupra Munţilor Carpaţi, prin care de fapt ?ţelegem Carpaţii Orientali, căci
cei sudici sunt numiţi munţii "sarmatici". ? capitolele consacrate aşezării
Daciei şi Moesiei superioare este descris mai detaliat fluviul Dunărea (Danubius,
Istros) cu tot cursul său şi cu numeroasele braţe ? zona gurilor de vărsare;
sunt menţionate mai mult punctele de confluenţă, cu r?rile Hierasus (Siret),
Alutus (Olt), Rhabon (Jiul), Tibiscos (Tisa). Tot Ptolemeu descriind o luptă a
romanilor cu geto-dacii ? golful Helmyra (Halmyris după Plinius) consemnează de
asemenea şi prezenţa insulei Eucon. Această insulă care a derutat ?
investigaţiile istorice ulterioare ?#351;i regăseşte identitatea ? Insula Popina,
aflată ? perimetrul lagunar Razim, care atunci era o lagună,iar Delta Dunării
se afla ? fazele primare (incipiente) ale formării sale.
Alte consemnări cu caracter lapidar regăsim la alţi scriitori
greci şi latini ai lumii sale : Hecateu, Tucidide, Cassius, Dio, Iordanes etc.
Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - www.antica.home.ro
HOME | PIESE DE VANZARE | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT
Pentru comenzi: EMAIL
?003 Roman Coins - Specifications subject to change without prior notice
If you have any comments or suggestions feel welcome to write to the following email: romancoins@romancoins.ro