Regii  Romei 

- Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - 

            Roma a avut parte de şapte regi ?aintea instaurării Republicii. După cum ne relatează Titus Livius, aceştia au fost :

            Datele corespunzătoare perioadelor de domnie a regilor mai timpurii sunt aproximative.

            Roma a fost fondată conform tradiţiei ? 753 ?Hr. de către Romulus şi Remus, fii gemeni ai muritoarei Rhea Silvia şi ai zeului Marte. Au fost deasemenea descendenţi ai lui Aeneas şi ai refugiaţilor troieni, a căror poveste ne-o relatează Virgilius ? poemul Eneida. Romulus ?#351;i ucide fratele şi va deveni unicul stăp?itor al Romei.. Mare parte din cei şase regi care l-au succedat purtau nume etrusce, suger?d faptul că membri ai vechii civilizaţii etrusce de la nord de Roma, dominau oraşul. 

                Ultimul rege a fost alungat de către cetăţeni şi a fost ?locuit cu o formă de guvernăm?t republicană. ?lăturarea regelui şi fondarea Republicii (509 ?Hr) este oarecum privită ca şi o rupere a populaţiei latine propriu-zis de controlul pe care-l exercita asupra sa familia conducătoare etruscă.

                ?ainte de ?păraţii romani şi consuli, Roma a fost o monarhie guvernată de către regi (latină: Rex). Regii, excluz?du-l pe Romulus, el fiind fondatorul oraşului, au fost fiecare aleşi de către poporul Romei pentru a servi pe viaţă, niciunul dintre aceştia baz?du-se pe forţa militară pentru a c?#351;tiga tronul. Deşi nu este specificat vreun principiu ereditar ? alegerea primilor patru regi, ?cep?du-se cu al cincilea, Tarquinius Priscus, moştenirea regală curgea prin soţiile regelui decedat. ? consecinţă, istoricii antici afirmă că regele era ales pe baza virtuţilor sale, şi nu cea a descendenţilor.

                Istoricii Romei antice ?greunează determinarea puterilor regelui din pricina faptului că făceau referire la acesta cu puterile omologilor săi republicani (şi anume consulii). Unii scriitori moderni consideră că puterea supremă a Romei rezida ? m?nile oamenilor şi că regele era doar şeful executiv pentru Senat şi popor, ? timp ce alţii susţin că regele poseda puterea suverană, iar Senatul şi poporul aveau doar un rol minor ? privinţa puterilor sale.

                Ce se ştie sigur este că numai regele deţinea dreptul de auspiciu din partea Romei ca Augurul său şef, iar nici un eveniment public nu putea fi executat fără voinţa zeilor, făcută cunoscută prin auspicii. Oamenii vedeau regele ca mediatorul dintre ei şi zei, privindu-l astfel cu respect religios. Aceasta făcea regele şeful religiei naţionale şi şeful religios executiv, av?d puterea de a controla calendarul roman, de a dirija toate ceremoniile religioase şi de a numi oficiile şi ofiţerii religioşi subalterni. A fost Romulus cel care a instituit augurii şi s-a crezut a fi cel mai bun augur dintre toate. De asemenea, regele Numa Pompilius a instituit Pontifii şi prin aceştia dogma religioasă a Romei.

            Dincolo de autoritatea sa religioasă, regele era investit cu autoritate militară şi judiciară supremă prin uzul Imperiumului. Imperiumul regelui era acordat pe viaţă şi ? proteja pe acesta de a fi vreodată judecat pentru acţiunile sale. Ca singurul deţinător de Imperium ? Roma la vremea respectivă, regele deţinea autoritate militară necontestată, fiind comandant suprem al tuturor legiunilor Romei. De asemenea, legile ce protejau cetăţenii de abuzul magistraţilor care deţineau Imperium nu existau ? vremea regelui. Imperiumul regelui ? acorda at? puteri militare, dar şi calificarea de a se pronunţa ? judecată legală ? toate cazurile, ca şef al justiţiei Romei. Deşi putea numi pontifi ? slujbe de judecători minori ? unele cazuri, avea autoritatea supremă ? oricare dintre acelea aduse ? faţa sa, at? civile, c? şi criminale. Aceasta făcea regele suprem at? ? vremuri de război, c? şi pace. Un consiliu sfătuia regele ? timpul tuturor proceselor, ?să acesta nu avea o putere ? a controla deciziile regelui. Deşi unii scriitori consideră că nu exista posibilitatea unui apel la deciziile regelui, alţii menţionează că o propunere pentru apel putea fi adusă de către orice patrician ? timpul unei ?t?niri a Adunărilor curiate.
                O altă putere a regelui era aceea de fie a numi sau nominaliza toţi oficialii la oficii. Regele putea numi un tribunus celerum pentru a servi ca tribun of tribului Ramnes din Roma, dar şi ? calitate de comandant al gărzilor de corp personale ale regelui, legătură similară cu cea dintre ?păratul roman şi prefectul pretorian. Regele era obligat să numească tribunul la intrarea ? serviciu, iar tribunul părăsea oficiul doar la moartea regelui. Tribunul era al doilea rang după rege şi deţinea, de asemenea, puterea de a convoca Adunarea curiată şi discuta legislaţia ? faţa acesteia.
            Un alt ofiţer numit de către rege era cel de Praefectus Urbanus, care acţiona ca paznicul oraşului. C?d regele era absent din oraş, prefectul deţinea toate puterile şi abilităţile acestuia, p?ă la punctul de a i se acorda Imperium c? timp se afla ? interiorul oraşului. Regele a primit chiar dreptul de a fi singura persoană care putea numi patricieni ? Senat pentru a lucra drept senatori. Sub rege, Senatul şi Adunarea curiată dispunea de o foarte mică putere şi autoritate. Senatul şi Adunarea curiată nu erau corpuri independente deţin?d dreptul de a se reuni şi discuta problemele statului. Ele puteai fi convocate numai de rege şi puteau discuta strict problemele aduse ? faţa acestora de către rege. ? timp ce Adunarea curiată putea pasa legi pe care regele le accepta, Senatul reprezenta numai un consiliu onorabil. Putea sfătui regele privind acţiunile sale, dar ? nici o ipostază nu-l putea preveni de la acţiona. Singurul lucru pe care regele nu ? putea face fără aprobarea Senatului era declararea războiului ?potriva naţiunilor străine.
?semnele regilor Romei erau 12 lictori conduc?d legăturile ce purtau topoare, dreptul de a se aşeza pe un scaun Curule, Toga Picta de culoare roşu ?chis, ?călţăminte roşie şi o diademă albă ? jurul capului. Dintre toate aceste insemne, cea mai importantă era toga.

Alegerea regelui
                La moartea regelui, Roma intra ?tr-o perioadă de interregum. Senatul se ?t?nea şi numea un Interrex pentru a servi o perioadă nedefinită (de obicei mai puţin de un an) cu singurul rol de a nominaliza următorul rege al Romei. Odată ce Interrexul găsea un nominalizat potrivit pentru, el era adus ? faţa Senatului, iar Senatul ? revizuia. Dacă era acceptat de către Senat, Interrexul convoca Adunarea curiată şi participa ca preşedinte al adunării ? timpul alegerii regelui.
Odată propus Adunării curiate, poporul Romei ? putea fie accepta, fie refuza. Dacă era acceptat, regele ales nu intra imediat ? oficiu. Alte două acte trebuiau să se desfăşoare ?ainte de investirea sa cu autoritate şi putere regală completă. ?t? era necesară obţinerea acordului divin al zeilor care respectau numirea sa prin auspicii, din moment ce regele era ?altul preot al Romei. Această ceremonie era desfăşurată de către un augur, care conducea regele ales la citadelă, acolo unde augurul ? plasa pe un scaun de piatră, ? timp ce mulţimea aştepta dedesubt. Dacă era găsit merituos pentru domnie, augurul anunţa că zeii au oferit semne favorabile, confirm?d astfel caracterul preotesc al regelui.
                Al doilea act ce trebuia executat era acordarea Imperiumului regelui. Votul precedent al Adunării curiate determinase doar cine avea să fie rege, ?să prin acest act nu-i acordaseră puterile regelui asupra sa. Ca atare. ?suşi regele a propus Adunării curiate o lege admiţ?du-i Imperium, iar Adunarea a votat ? sprijinul acestei legi. Motivul acestui dublu vot al Adunării este destul de clar. Imperiumul putea fi acordat doar unei persoane pe care zeii o considerau favorabilă. Era, deci, necesar să se determine cine era persoana capabilă de a primi Imperium şi, c?d aceasta era şi favorizată de divinităţi, Imperiumul ? era acordat printr-un vot special. ? teorie, oamenii Romei aveau puterea de a ?#351;i alege conducătorul, ?să Senatul deţinea majoritatea controlului asupra acestui proces.

Domnia lui Romulus
                Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar şi fondatorul ei. ? 753 ?Hr., Romulus a ?ceput construirea oraşului pe Dealul Palatin. După fondarea Romei, el a invitat criminali, slavi fugari, exilaţi şi alte astfel de populaţii nedizerabile, oferindu-le azil. ? această manieră, Romulus a populat cinci dintre cele şapte dealuri ale Romei. Pentru a oferi cetăţenilor săi neveste, Romulus a invitat tribul vecin de sabine la un festival unde a răpit femeile sabine şi le-a adus ?apoi ? Roma. După războiul dus ?potriva sabinilor, Romulus a adus at? romanii, dar şi adversarii lor sub acelaşi conducător.

După fondarea oraşului, Romulus a divizat oamenii Romei ?tre cei pregătiţi şi cei inapţi pentru luptă. Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie şi 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori ?tr-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe aceşti oameni i-a numit patricieni şi aveau să devină nobilii şi elita oraşului ? timpul Republicii.

            După 38 de ani petrecuţi ca rege al Romei, Romulus a luptat ? mai multe războaie ? care a ?vins, mărind controlul Romei ? tot Latiumul şi ? multe dintre zonele ?conjurătoare. De asemenea, Romulus a instituit Augurii ca parte a religiei romane. Romulus avea să fie amintit de timpuriu drept cel mai mare cuceritor al Romei şi unul dintre cei mai religioşi oameni din istoria romană. După moartea sa la v?sta de 54 de ani, Romulus a fost deificat ca zeul războiului Quirinus şi a servit nu doar ca unul dintre cei trei zei importanţi ai Romei, dar şi ca zeitatea asemănată oraşului Roma.

Domnia lui Numa Pompilius
            După strania şi misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut ? m?nile lui Numa Pompilius. Lăudat pentru ?ţelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a fost marcată de pace şi prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naştere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care veniseră la Roma ? timpul domniei lui Romulus. Aceşti oameni erau numiţi, de asemenea, patricieni, ? timp ce descendenţii lor aveau să devină elita Republicii.
            Numa a reformat Calendarul roman ajust?du-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din şi din afara Romei ? districte pentru un management mai uşor. El este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei.
            Numa este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclas?du-l chiar pe Romulus), iar ? timpul domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale Romei, Pontifii şi Colegiul Pontifilor. De asemenea, ? timpul domniei sale se spune că un scut din partea lui Jupiter ar fi căzut din cer cu soarta Romei scris pe el. Numa a ordonat copierea scutului ? unsprezece exemplare, acestea devenind sacre romanilor.
Domnia sa avea să dureze 41 de ani şi avea să aibă o moarte naturală, uşoară.

Domnia lui Tullus Hostilius
            Tullus Hostilius se asemăna bine lui Romulus ? atitudinea sa războinică şi, complet diferit de Numa ? lipsa de respect faţă de zei. Tullus a purtat război ?potriva cetăţii Alba Longa, Fidenae şi Veii, oferind astfel Romei chiar mai mare teritoriu şi putere. ? timpul domniei lui Tullus oraşul Alba Longa a fost complet distrus, iar Tullus a ?sclavit populaţia, trimiţ?d-o apoi ?apoi la Roma.
            Tullus dorea război at? de mult ?c? a mai purtat unul ?potriva sabinilor. Odată cu venirea domniei lui Tullus, romanii şi-au pierdut dorinţa pentru pace. Tullus a luptat at? de multe războaie ?c? neglijase complet venerarea zeilor. Legenda spune că din această cauză o ciumă a infectat oraşul, Tullus ?suşi afl?du-se printre cei infectaţi. C?d acesta a implorat pentru ajutorul lui Jupiter, Jupiter i-a răspuns cu un fulger ce l-a ars pe rege şi a transformat casa sa ? cenuşă.
            ? ciuda naturii sale războinice, Tullus Hostilius a selectat şi reprezentat al treilea grup de persoane care formau clasa patriciană a Romei, consist?d dintre cei care veniseră la Roma pentru a căuta azil şi o nouă viaţă. De asemenea, el a mai construit o nouă casă pentru Senat, Curia, care a supravieţuit peste 500 de ani după moartea sa. Domnia sa a durat 31 de ani.

Domnia lui Ancus Marcius
            ? urma misterioasei morţi a lui Tullus, romanii au ales un rege religios şi pacifist ? locul său. Acesta era nepotul lui Numa,Ancus Marcius. Mult precum bunicul său, Ancus a făcut puţine pentru a mări graniţele Romei şi a dus războaie doar atunci c?d teritoriile sale aveau nevoie să fie apărate. De asemenea, el a construit un apeduct, Aqua Marcia şi a construit prima ?chisoare romană pe Dealul Capitoliului.
? timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest era fortificat pentru a proteja Roma. Tot el a construit şi primul pod peste Tibru. De asemenea, el a fondat portul Romei Ostia pe Marea Tireniană şi dezvoltarea primelor lucrări de sare. ? timpul domniei sale, mărimea Romei a crescut din cauză că Ancus folosea diplomaţie pentru a alătura pe calea paşnică oraşele mai mici din ?conjurul Romei, ?tr-o alianţă. Folosind această metodă, a completat cucerirea latinilor şi restabilirea aşezării lor pe Dealul Aventin, form?d astfel clasa de plebei a Romei.
Avea să moară din cauze naturale, la fel ca şi bunicul său ?aintea sa, după 37 de ani ca rege şi avea să fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei.

Domnia lui Tarquinius Priscus
            Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar şi primul născut etrusc. După imigrarea ? Roma, l-a simpatizat pe Ancus, care l-a adoptat mai t?ziu ca pe fiul său. La urcarea la tron, a condus războaie ?potriva sabinilor şi etruscilor, ceea ce a dublat mărimea romei şi a adus mari bogăţii oraşului.Printre primele sale reforme se numără adăugarea a 100 de scaune noi Senatului, aduc?d persoane din r?durile triburilor etrusce cucerite şi ridic?d numărul senatorilor la 300. A folosit prada de război din cuceririle sale pentru a construi mari monumente pentru Roma. Printre acestea se număra marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlaştină dintre cele şapte dealuri ale Romei. ? locul acesteia, a ?ceput ceea ce avea să devină Forul Roman. Tot el a instituit fondarea Jocurilor Romane.
Cel mai faimos proiect de construcţii al său este Circus Maximus, un imens stadion folosit pentru ?trecerile de care, răm??d p?ă ? zilele noastre cel mai mare stadion din lume. Priscus a urmat terminarea Circus Maximus cu ?ceperea construcţiilor pentru o fortăreaţă-templu zeului Jupiter pe Dealul Capitoliului. Din păcate, a fost ucis după 38 de ani ca rege de m?nile fiilor lui Ancus Marcius ?ainte ca acel proiect să fie terminat. Domnia sa este cel mai bine amintită din prisma introducerii simbolurilor militare şi oficiilor civile, dar şi introducerea Triumfului roman, fiind primul roman sărbătorit.

Domnia lui Servius Tullius
            ? urma morţii lui Priscus, ginerele său Servius Tullius l-a succedat la tron, al doilea rege născut etrusc aflat la conducerea Romei. Precum socrul său, Servius c?#351;tigat războaie ?potriva etruscilor. A folosit comoara venită din campanii pentru a construi primele ziduri ce ?conjurau complet cele şapte dealuri ale Romei; construcţia este cunoscută sub numele de Pomerium. A adus şi reforme ?tru armata romană.
Este faimos pentru implementarea unei noi constituţii pentru romani, constinu?d procesul de dezvoltare al claselor oraşului. A instituit primul recensăm?t din lume, care diviza poporul Romei ? cinci clase economice şi a format Adunarea secolului. El a folosit acest recensăm?t şi pentru a diviza poporul din interiorul Romei ?tru patru triburi urbane bazate pe locaţia lor ? oraş, stabilind Adunarea tribală. Domniei sale ? este atribuită şi construirea templului Dianei de pe Dealul Aventin.
            Reformele lui Servius au adus o schimbare majoră ? viaţa romană: drepturile de vot erau acum bazate pe bogăţia economică, transfer?d multă putere ? m?nile elitei romane. Odată cu trecerea timpului, ?să, Servius a favorizat ? mod cresc?d cei mai sărăciţi oameni pentru a obţine favoruri din partea plebeilor. Legislaţia sa a fost una extrem de penibilă ordinului patrician. Domnia sa de 44 de ani a fost finită cu asasinarea sa ?tr-o conspiraţie condusă de propria sa fiică, Tullia, alături de soţul său, Tarquinius Superbus.

Domnia lui Tarquinius Superbus
            Al şaptelea şi ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus şi ginerele lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de naştere etruscă. ? timpul domniei sale etruscii au atins v?ful puterii lor. Spre deosebire de toţi ceilalţi regi de ?aintea sa, Tarquinius a folosit violenţa, uciderea şi terorismului pentru a menţine controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele constituţionale antecedente create de către predecesorii săi. Singurul lucru penefic Romei a fost completarea templului lui Jupiter ?ceput de tatăl său Priscus.
Tarquinius a ?lăturat şi distrus toate raclele sabine de pe Piatra tarpeiană, ?furiind oamenii Romei. Oamenii nu mai puteau tolera domnia sa tiranică atunci c?d a permis violul Lucreţiei, o patriciană romană, de m?nile propriului său fiu. Rudă a Lucreţiei, Lucius Junius Brutus (strămoş al lui Marcus Brutus), a convocat Senatul şi l-a expulzat pe Tarquinius şi monarhia sa din Roma ? 510 ?Hr..
După ?lăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodată să nu mai fie permisă domnia unui rege şi a reformat Roma ?tr-un guvern republican ? 509 ?Hr.. Lucius Junius Brutus şi Lucius Tarquinius Collatinus, un membru al familiei Tarquin şi văduvul Lucreţiei, au procedat ? a deveni primii consuli ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern ? va conduce pe romani ? cucerirea majorităţii lumii mediterane şi va supravieţui pentru următorii cinci sute de ani, p?ă la domnia lui Iulius Cezar şi Cezar August.

Oficii republicane din partea regelui
            Cu regele plecat, Roma ducea lipsă de conducere. Pentru a salva situaţia, consulii au fost instituiţi. Iniţial, consulii deţineau toate puterile regelui doar că ? forma a două persoane care ?#351;i puteau exercita dreptul de veto asupra acţiunilor celorlaltuia şi serveau alături pe un mandat de un an. Mai t?ziu, puterile consulilor au fost ?părţite şi altor magistraţi care fiecare deţinea o porţiune mică a puterilor iniţiale ale regelui. Primul printre aceştia era pretorul, care ?lătura consulilor autoritatea judiciară. Apoi a venit cenzorul, care ?lătura consulilor puterea de a conduce recensăm?tul.
            C? pentru autoritatea religioasă a regelui, aceasta era ?părţită ?tre două oficii religioase: Rex Sacrorum şi Pontifex Maximus. Rex Sacrorum era de jure cel mai ?alt oficial religios al Republicii, al cărui unic rol era de a face sacrificiul anual către Jupiter care fusese rezervat p?ă atunci regelui. Pontifex Maximus, ?să, era de facto cel mai ?alt oficiu religios. ? acesta, majoritatea autorităţii religioase a regelui era ?vestită. El avea puterea de a numi toate Virginele Vestakem Flamenii, Pontifii şi chiar şi Rex Sacrorumii. La ?ceputul secolului I ?Hr., Rex Sacrorum era aproape uitat, iar Pontifex Maximus primise aproape completă autoritate religioasă pentru religia romană.
La nouă ani după expulzarea lui Tarquinius, romanii au instutuit dictatura. Acestui dictator ? era oferită autoritatea completă asupra tuturor problemelor civile şi militare ale Romei, neexist?d drept de apel la deciziile sale. Puterea sa era at? de absolută ?c? romanii abia ?drăzneau să numească un dictator ? vremuri de pericole severe. Singurul lucru care ?piedica dictatorul de a nu deveni rege era mandatul său pe o perioadă limită de şase luni.
            Cu ascensiunea lui Iulius Cezar şi a fiului său adoptiv Cezar August, puterile regelui aproape reveniseră. Iulius Cezar a fost ales at? Pontifex Maximus, dar şi dictator pe viaţă, ceea ce-i oferea toate puterile regilor antici, şi chiar unele mai mari. După asasinarea sa ? Idele lui Marte, 44 ?Hr., fiul său adoptiv Cezar August a c?#351;tigat puterea Imperiumului Consular şi puterile Tribunului Poporului, combinate cu poziţiile de Pontifex Maximus şi Princeps Senatus, devenind aproape identic regelui. Ceea ce a readus ? final Roma la un sistem monarhal, ?să, a fost c?#351;tigul lui August privind puterea de a numi un succesor la toate puterile sale. Odată cu aceasta, Republica Romană a sf?şit, iar Imperiul Roman condus de ?păraţii romani şi monarhi a revenit la putere.

Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - www.antica.home.ro

HOME  | PIESE DE VANZARE  | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT

Pentru comenzi: EMAIL

?003 Roman Coins - Specifications subject to change without prior notice

If you have  any comments or suggestions feel  welcome to write to the following email: romancoins@romancoins.ro