|
|
| HOME | PIESE DE VANZARE | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT |
Roma a avut parte de şapte regi ?aintea instaurării Republicii. După cum ne relatează Titus Livius, aceştia au fost :
|
Rege |
Perioada |
|
Romulus |
753 BC-716 BC |
|
Numa Pompilius |
715 BC-674 BC |
|
Tullus Hostilius |
673 BC-642 BC |
|
Ancus Marcius |
642 BC-617 BC |
|
Lucius Tarquinius Priscus |
616 BC-579 BC |
|
Servius Tullius |
578 BC-535 BC |
|
Lucius Tarquinius Superbus |
535 BC-510 BC |
Datele corespunzătoare perioadelor de domnie a regilor mai timpurii sunt aproximative.
Roma a fost fondată conform tradiţiei ? 753 ?Hr. de către Romulus şi Remus, fii gemeni ai muritoarei Rhea Silvia şi ai zeului Marte. Au fost deasemenea descendenţi ai lui Aeneas şi ai refugiaţilor troieni, a căror poveste ne-o relatează Virgilius ? poemul Eneida. Romulus ?#351;i ucide fratele şi va deveni unicul stăp?itor al Romei.. Mare parte din cei şase regi care l-au succedat purtau nume etrusce, suger?d faptul că membri ai vechii civilizaţii etrusce de la nord de Roma, dominau oraşul.
Ultimul rege a fost alungat de către cetăţeni şi a fost ?locuit cu o formă de guvernăm?t republicană. ?lăturarea regelui şi fondarea Republicii (509 ?Hr) este oarecum privită ca şi o rupere a populaţiei latine propriu-zis de controlul pe care-l exercita asupra sa familia conducătoare etruscă.
?ainte de ?păraţii romani şi consuli, Roma
a fost o monarhie guvernată de către regi (latină: Rex).
Regii, excluz?du-l pe Romulus, el fiind fondatorul oraşului,
au fost fiecare aleşi de către poporul Romei pentru a servi
pe viaţă, niciunul dintre aceştia baz?du-se pe forţa
militară pentru a c?#351;tiga tronul. Deşi nu este specificat
vreun principiu ereditar ? alegerea primilor patru regi,
?cep?du-se cu al cincilea, Tarquinius Priscus, moştenirea
regală curgea prin soţiile regelui decedat. ? consecinţă,
istoricii antici afirmă că regele era ales pe baza
virtuţilor sale, şi nu cea a descendenţilor.
Istoricii Romei antice ?greunează determinarea puterilor
regelui din pricina faptului că făceau referire la acesta cu
puterile omologilor săi republicani (şi anume consulii).
Unii scriitori moderni consideră că puterea supremă a Romei
rezida ? m?nile oamenilor şi că regele era doar şeful
executiv pentru Senat şi popor, ? timp ce alţii susţin că
regele poseda puterea suverană, iar Senatul şi poporul aveau
doar un rol minor ? privinţa puterilor sale.
Ce se ştie sigur este că numai regele
deţinea dreptul de auspiciu din partea Romei ca Augurul său
şef, iar nici un eveniment public nu putea fi executat fără
voinţa zeilor, făcută cunoscută prin auspicii. Oamenii
vedeau regele ca mediatorul dintre ei şi zei, privindu-l
astfel cu respect religios. Aceasta făcea regele şeful
religiei naţionale şi şeful religios executiv, av?d puterea
de a controla calendarul roman, de a dirija toate
ceremoniile religioase şi de a numi oficiile şi ofiţerii
religioşi subalterni. A fost Romulus cel care a instituit
augurii şi s-a crezut a fi cel mai bun augur dintre toate.
De asemenea, regele Numa Pompilius a instituit Pontifii şi
prin aceştia dogma religioasă a Romei.
Dincolo de
autoritatea sa religioasă, regele era investit cu autoritate
militară şi judiciară supremă prin uzul Imperiumului.
Imperiumul regelui era acordat pe viaţă şi ? proteja pe
acesta de a fi vreodată judecat pentru acţiunile sale. Ca
singurul deţinător de Imperium ? Roma la vremea respectivă,
regele deţinea autoritate militară necontestată, fiind
comandant suprem al tuturor legiunilor Romei. De asemenea,
legile ce protejau cetăţenii de abuzul magistraţilor care
deţineau Imperium nu existau ? vremea regelui. Imperiumul
regelui ? acorda at? puteri militare, dar şi calificarea
de a se pronunţa ? judecată legală ? toate cazurile, ca
şef al justiţiei Romei. Deşi putea numi pontifi ? slujbe de
judecători minori ? unele cazuri, avea autoritatea supremă
? oricare dintre acelea aduse ? faţa sa, at? civile, c?
şi criminale. Aceasta făcea regele suprem at? ? vremuri de
război, c? şi pace. Un consiliu sfătuia regele ? timpul
tuturor proceselor, ?să acesta nu avea o putere ? a
controla deciziile regelui. Deşi unii scriitori consideră că
nu exista posibilitatea unui apel la deciziile regelui,
alţii menţionează că o propunere pentru apel putea fi adusă
de către orice patrician ? timpul unei ?t?niri a
Adunărilor curiate.
O altă putere a regelui era aceea de fie a
numi sau nominaliza toţi oficialii la oficii. Regele putea
numi un tribunus celerum pentru a servi ca tribun of
tribului Ramnes din Roma, dar şi ? calitate de comandant al
gărzilor de corp personale ale regelui, legătură similară cu
cea dintre ?păratul roman şi prefectul pretorian. Regele
era obligat să numească tribunul la intrarea ? serviciu,
iar tribunul părăsea oficiul doar la moartea regelui.
Tribunul era al doilea rang după rege şi deţinea, de
asemenea, puterea de a convoca Adunarea curiată şi discuta
legislaţia ? faţa acesteia.
Un alt ofiţer
numit de către rege era cel de Praefectus Urbanus, care
acţiona ca paznicul oraşului. C?d regele era absent din
oraş, prefectul deţinea toate puterile şi abilităţile
acestuia, p?ă la punctul de a i se acorda Imperium c? timp
se afla ? interiorul oraşului. Regele a primit chiar
dreptul de a fi singura persoană care putea numi patricieni
? Senat pentru a lucra drept senatori. Sub rege, Senatul şi
Adunarea curiată dispunea de o foarte mică putere şi
autoritate. Senatul şi Adunarea curiată nu erau corpuri
independente deţin?d dreptul de a se reuni şi discuta
problemele statului. Ele puteai fi convocate numai de rege
şi puteau discuta strict problemele aduse ? faţa acestora
de către rege. ? timp ce Adunarea curiată putea pasa legi
pe care regele le accepta, Senatul reprezenta numai un
consiliu onorabil. Putea sfătui regele privind acţiunile
sale, dar ? nici o ipostază nu-l putea preveni de la
acţiona. Singurul lucru pe care regele nu ? putea face fără
aprobarea Senatului era declararea războiului ?potriva
naţiunilor străine.
?semnele regilor Romei erau 12 lictori conduc?d legăturile
ce purtau topoare, dreptul de a se aşeza pe un scaun Curule,
Toga Picta de culoare roşu ?chis, ?călţăminte roşie şi o
diademă albă ? jurul capului. Dintre toate aceste insemne,
cea mai importantă era toga.
Alegerea regelui
La moartea regelui, Roma intra ?tr-o
perioadă de interregum. Senatul se ?t?nea şi numea un
Interrex pentru a servi o perioadă nedefinită (de obicei mai
puţin de un an) cu singurul rol de a nominaliza următorul
rege al Romei. Odată ce Interrexul găsea un nominalizat
potrivit pentru, el era adus ? faţa Senatului, iar Senatul
? revizuia. Dacă era acceptat de către Senat, Interrexul
convoca Adunarea curiată şi participa ca preşedinte al
adunării ? timpul alegerii regelui.
Odată propus Adunării curiate, poporul Romei ? putea fie
accepta, fie refuza. Dacă era acceptat, regele ales nu intra
imediat ? oficiu. Alte două acte trebuiau să se desfăşoare
?ainte de investirea sa cu autoritate şi putere regală
completă. ?t? era necesară obţinerea acordului divin al
zeilor care respectau numirea sa prin auspicii, din moment
ce regele era ?altul preot al Romei. Această ceremonie era
desfăşurată de către un augur, care conducea regele ales la
citadelă, acolo unde augurul ? plasa pe un scaun de piatră,
? timp ce mulţimea aştepta dedesubt. Dacă era găsit
merituos pentru domnie, augurul anunţa că zeii au oferit
semne favorabile, confirm?d astfel caracterul preotesc al
regelui.
Al doilea act ce trebuia executat era
acordarea Imperiumului regelui. Votul precedent al Adunării
curiate determinase doar cine avea să fie rege, ?să prin
acest act nu-i acordaseră puterile regelui asupra sa. Ca
atare. ?suşi regele a propus Adunării curiate o lege
admiţ?du-i Imperium, iar Adunarea a votat ? sprijinul
acestei legi. Motivul acestui dublu vot al Adunării este
destul de clar. Imperiumul putea fi acordat doar unei
persoane pe care zeii o considerau favorabilă. Era, deci,
necesar să se determine cine era persoana capabilă de a
primi Imperium şi, c?d aceasta era şi favorizată de
divinităţi, Imperiumul ? era acordat printr-un vot special.
? teorie, oamenii Romei aveau puterea de a ?#351;i alege
conducătorul, ?să Senatul deţinea majoritatea controlului
asupra acestui proces.
Domnia lui Romulus
Romulus nu a fost doar primul rege al Romei,
dar şi fondatorul ei. ? 753 ?Hr., Romulus a ?ceput
construirea oraşului pe Dealul Palatin. După fondarea Romei,
el a invitat criminali, slavi fugari, exilaţi şi alte astfel
de populaţii nedizerabile, oferindu-le azil. ? această
manieră, Romulus a populat cinci dintre cele şapte dealuri
ale Romei. Pentru a oferi cetăţenilor săi neveste, Romulus a
invitat tribul vecin de sabine la un festival unde a răpit
femeile sabine şi le-a adus ?apoi ? Roma. După războiul
dus ?potriva sabinilor, Romulus a adus at? romanii, dar şi
adversarii lor sub acelaşi conducător.
După fondarea oraşului, Romulus a divizat oamenii Romei ?tre cei pregătiţi şi cei inapţi pentru luptă. Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie şi 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori ?tr-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe aceşti oameni i-a numit patricieni şi aveau să devină nobilii şi elita oraşului ? timpul Republicii.
După 38 de ani petrecuţi ca rege al Romei,
Romulus a luptat ? mai multe războaie ? care a ?vins,
mărind controlul Romei ? tot Latiumul şi ? multe dintre
zonele ?conjurătoare. De asemenea, Romulus a instituit
Augurii ca parte a religiei romane. Romulus avea să fie
amintit de timpuriu drept cel mai mare cuceritor al Romei şi
unul dintre cei mai religioşi oameni din istoria romană.
După moartea sa la v?sta de 54 de ani, Romulus a fost
deificat ca zeul războiului Quirinus şi a servit nu doar ca
unul dintre cei trei zei importanţi ai Romei, dar şi ca
zeitatea asemănată oraşului Roma.
Domnia lui Numa Pompilius
După strania şi misterioasa moarte a lui
Romulus, domnia a căzut ? m?nile lui Numa Pompilius.
Lăudat pentru ?ţelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a
fost marcată de pace şi prosperitate. La numirea ca rege,
fiind sabin la naştere, a mărit Senatul pentru a include 100
de nobili sabini care veniseră la Roma ? timpul domniei lui
Romulus. Aceşti oameni erau numiţi, de asemenea, patricieni,
? timp ce descendenţii lor aveau să devină elita Republicii.
Numa a reformat Calendarul roman ajust?du-l
pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe
ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din şi
din afara Romei ? districte pentru un management mai uşor.
El este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor
bresle profesionale ale Romei.
Numa este amintit ca cel mai religios dintre
regi (surclas?du-l chiar pe Romulus), iar ? timpul domniei
sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale Romei,
Pontifii şi Colegiul Pontifilor. De asemenea, ? timpul
domniei sale se spune că un scut din partea lui Jupiter ar
fi căzut din cer cu soarta Romei scris pe el. Numa a ordonat
copierea scutului ? unsprezece exemplare, acestea devenind
sacre romanilor.
Domnia sa avea să dureze 41 de ani şi avea să aibă o moarte
naturală, uşoară.
Domnia lui Tullus Hostilius
Tullus Hostilius se asemăna bine lui Romulus ?
atitudinea sa războinică şi, complet diferit de Numa ?
lipsa de respect faţă de zei. Tullus a purtat război
?potriva cetăţii Alba Longa, Fidenae şi Veii, oferind
astfel Romei chiar mai mare teritoriu şi putere. ? timpul
domniei lui Tullus oraşul Alba Longa a fost complet distrus,
iar Tullus a ?sclavit populaţia, trimiţ?d-o apoi ?apoi la
Roma.
Tullus dorea război at? de mult ?c? a mai
purtat unul ?potriva sabinilor. Odată cu venirea domniei
lui Tullus, romanii şi-au pierdut dorinţa pentru pace.
Tullus a luptat at? de multe războaie ?c? neglijase
complet venerarea zeilor. Legenda spune că din această cauză
o ciumă a infectat oraşul, Tullus ?suşi afl?du-se printre
cei infectaţi. C?d acesta a implorat pentru ajutorul lui
Jupiter, Jupiter i-a răspuns cu un fulger ce l-a ars pe rege
şi a transformat casa sa ? cenuşă.
? ciuda naturii sale războinice, Tullus
Hostilius a selectat şi reprezentat al treilea grup de
persoane care formau clasa patriciană a Romei, consist?d
dintre cei care veniseră la Roma pentru a căuta azil şi o
nouă viaţă. De asemenea, el a mai construit o nouă casă
pentru Senat, Curia, care a supravieţuit peste 500 de ani
după moartea sa. Domnia sa a durat 31 de ani.
Domnia lui Ancus Marcius
? urma misterioasei morţi a lui Tullus, romanii
au ales un rege religios şi pacifist ? locul său. Acesta
era nepotul lui Numa,Ancus Marcius. Mult precum bunicul său,
Ancus a făcut puţine pentru a mări graniţele Romei şi a dus
războaie doar atunci c?d teritoriile sale aveau nevoie să
fie apărate. De asemenea, el a construit un apeduct, Aqua
Marcia şi a construit prima ?chisoare romană pe Dealul
Capitoliului.
? timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de
vest era fortificat pentru a proteja Roma. Tot el a
construit şi primul pod peste Tibru. De asemenea, el a
fondat portul Romei Ostia pe Marea Tireniană şi dezvoltarea
primelor lucrări de sare. ? timpul domniei sale, mărimea
Romei a crescut din cauză că Ancus folosea diplomaţie pentru
a alătura pe calea paşnică oraşele mai mici din ?conjurul
Romei, ?tr-o alianţă. Folosind această metodă, a completat
cucerirea latinilor şi restabilirea aşezării lor pe Dealul
Aventin, form?d astfel clasa de plebei a Romei.
Avea să moară din cauze naturale, la fel ca şi bunicul său
?aintea sa, după 37 de ani ca rege şi avea să fie amintit
ca cel mai mare Pontif al Romei.
Domnia lui Tarquinius
Priscus
Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege
al Romei, dar şi primul născut etrusc. După imigrarea ?
Roma, l-a simpatizat pe Ancus, care l-a adoptat mai t?ziu
ca pe fiul său. La urcarea la tron, a condus războaie
?potriva sabinilor şi etruscilor, ceea ce a dublat mărimea
romei şi a adus mari bogăţii oraşului.Printre primele sale
reforme se numără adăugarea a 100 de scaune noi Senatului,
aduc?d persoane din r?durile triburilor etrusce cucerite
şi ridic?d numărul senatorilor la 300. A folosit prada de
război din cuceririle sale pentru a construi mari monumente
pentru Roma. Printre acestea se număra marele sistem de
canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de
mlaştină dintre cele şapte dealuri ale Romei. ? locul
acesteia, a ?ceput ceea ce avea să devină Forul Roman. Tot
el a instituit fondarea Jocurilor Romane.
Cel mai faimos proiect de construcţii al său este Circus
Maximus, un imens stadion folosit pentru ?trecerile de
care, răm??d p?ă ? zilele noastre cel mai mare stadion
din lume. Priscus a urmat terminarea Circus Maximus cu
?ceperea construcţiilor pentru o fortăreaţă-templu zeului
Jupiter pe Dealul Capitoliului. Din păcate, a fost ucis după
38 de ani ca rege de m?nile fiilor lui Ancus Marcius
?ainte ca acel proiect să fie terminat. Domnia sa este cel
mai bine amintită din prisma introducerii simbolurilor
militare şi oficiilor civile, dar şi introducerea Triumfului
roman, fiind primul roman sărbătorit.
Domnia lui Servius Tullius
? urma morţii lui Priscus, ginerele său Servius
Tullius l-a succedat la tron, al doilea rege născut etrusc
aflat la conducerea Romei. Precum socrul său, Servius
c?#351;tigat războaie ?potriva etruscilor. A folosit comoara
venită din campanii pentru a construi primele ziduri ce
?conjurau complet cele şapte dealuri ale Romei; construcţia
este cunoscută sub numele de Pomerium. A adus şi reforme
?tru armata romană.
Este faimos pentru implementarea unei noi constituţii pentru
romani, constinu?d procesul de dezvoltare al claselor
oraşului. A instituit primul recensăm?t din lume, care
diviza poporul Romei ? cinci clase economice şi a format
Adunarea secolului. El a folosit acest recensăm?t şi pentru
a diviza poporul din interiorul Romei ?tru patru triburi
urbane bazate pe locaţia lor ? oraş, stabilind Adunarea
tribală. Domniei sale ? este atribuită şi construirea
templului Dianei de pe Dealul Aventin.
Reformele lui Servius au adus o schimbare majoră
? viaţa romană: drepturile de vot erau acum bazate pe
bogăţia economică, transfer?d multă putere ? m?nile
elitei romane. Odată cu trecerea timpului, ?să, Servius a
favorizat ? mod cresc?d cei mai sărăciţi oameni pentru a
obţine favoruri din partea plebeilor. Legislaţia sa a fost
una extrem de penibilă ordinului patrician. Domnia sa de 44
de ani a fost finită cu asasinarea sa ?tr-o conspiraţie
condusă de propria sa fiică, Tullia, alături de soţul său,
Tarquinius Superbus.
Domnia lui Tarquinius Superbus
Al şaptelea şi ultimul rege al Romei a fost
Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus şi ginerele lui
Servius, Tarquinius era, de asemenea, de naştere etruscă. ?
timpul domniei sale etruscii au atins v?ful puterii lor.
Spre deosebire de toţi ceilalţi regi de ?aintea sa,
Tarquinius a folosit violenţa, uciderea şi terorismului
pentru a menţine controlul asupra Romei. A abrogat multe
dintre reformele constituţionale antecedente create de către
predecesorii săi. Singurul lucru penefic Romei a fost
completarea templului lui Jupiter ?ceput de tatăl său
Priscus.
Tarquinius a ?lăturat şi distrus toate raclele sabine de pe
Piatra tarpeiană, ?furiind oamenii Romei. Oamenii nu mai
puteau tolera domnia sa tiranică atunci c?d a permis violul
Lucreţiei, o patriciană romană, de m?nile propriului său
fiu. Rudă a Lucreţiei, Lucius Junius Brutus (strămoş al lui
Marcus Brutus), a convocat Senatul şi l-a expulzat pe
Tarquinius şi monarhia sa din Roma ? 510 ?Hr..
După ?lăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca
niciodată să nu mai fie permisă domnia unui rege şi a
reformat Roma ?tr-un guvern republican ? 509 ?Hr.. Lucius
Junius Brutus şi Lucius Tarquinius Collatinus, un membru al
familiei Tarquin şi văduvul Lucreţiei, au procedat ? a
deveni primii consuli ai noului guvern al Romei. Acest nou
guvern ? va conduce pe romani ? cucerirea majorităţii
lumii mediterane şi va supravieţui pentru următorii cinci
sute de ani, p?ă la domnia lui Iulius Cezar şi Cezar
August.
Oficii republicane din
partea regelui
Cu regele plecat, Roma ducea lipsă de conducere.
Pentru a salva situaţia, consulii au fost instituiţi.
Iniţial, consulii deţineau toate puterile regelui doar că ?
forma a două persoane care ?#351;i puteau exercita dreptul de
veto asupra acţiunilor celorlaltuia şi serveau alături pe un
mandat de un an. Mai t?ziu, puterile consulilor au fost
?părţite şi altor magistraţi care fiecare deţinea o
porţiune mică a puterilor iniţiale ale regelui. Primul
printre aceştia era pretorul, care ?lătura consulilor
autoritatea judiciară. Apoi a venit cenzorul, care ?lătura
consulilor puterea de a conduce recensăm?tul.
C? pentru autoritatea religioasă a regelui,
aceasta era ?părţită ?tre două oficii religioase: Rex
Sacrorum şi Pontifex Maximus. Rex Sacrorum era de jure cel
mai ?alt oficial religios al Republicii, al cărui unic rol
era de a face sacrificiul anual către Jupiter care fusese
rezervat p?ă atunci regelui. Pontifex Maximus, ?să, era de
facto cel mai ?alt oficiu religios. ? acesta, majoritatea
autorităţii religioase a regelui era ?vestită. El avea
puterea de a numi toate Virginele Vestakem Flamenii,
Pontifii şi chiar şi Rex Sacrorumii. La ?ceputul secolului
I ?Hr., Rex Sacrorum era aproape uitat, iar Pontifex
Maximus primise aproape completă autoritate religioasă
pentru religia romană.
La nouă ani după expulzarea lui Tarquinius, romanii au
instutuit dictatura. Acestui dictator ? era oferită
autoritatea completă asupra tuturor problemelor civile şi
militare ale Romei, neexist?d drept de apel la deciziile
sale. Puterea sa era at? de absolută ?c? romanii abia
?drăzneau să numească un dictator ? vremuri de pericole
severe. Singurul lucru care ?piedica dictatorul de a nu
deveni rege era mandatul său pe o perioadă limită de şase
luni.
Cu ascensiunea lui Iulius Cezar şi a fiului său
adoptiv Cezar August, puterile regelui aproape reveniseră.
Iulius Cezar a fost ales at? Pontifex Maximus, dar şi
dictator pe viaţă, ceea ce-i oferea toate puterile regilor
antici, şi chiar unele mai mari. După asasinarea sa ? Idele
lui Marte, 44 ?Hr., fiul său adoptiv Cezar August a
c?#351;tigat puterea Imperiumului Consular şi puterile
Tribunului Poporului, combinate cu poziţiile de Pontifex
Maximus şi Princeps Senatus, devenind aproape identic
regelui. Ceea ce a readus ? final Roma la un sistem
monarhal, ?să, a fost c?#351;tigul lui August privind puterea
de a numi un succesor la toate puterile sale. Odată cu
aceasta, Republica Romană a sf?şit, iar Imperiul Roman
condus de ?păraţii romani şi monarhi a revenit la putere.
Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - www.antica.home.ro
HOME | PIESE DE VANZARE | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT
Pentru comenzi: EMAIL
?003 Roman Coins - Specifications subject to change without prior notice
If you have any comments or suggestions feel welcome to write to the following email: romancoins@romancoins.ro