HISTRIA

- Un articol de Cacuci Bogdan Ionel -

                Pe malul lacului Sinoe, "la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului", după notaţia lui Strabon, se află cetatea Histria - prima colonie greacă de pe ţărmul de vest al Pontului Euxin şi cel mai vechi oraş de pe teritoriul ţării noastre.

                ?temeiată pe la mijlocul secolului al VII-lea ?Chr., ? timpul Olimpiadei XXXI (657 ?Chr.) sau ? ultimele decenii ale aceluiaşi secol, Histria a avut o dezvoltare ne?treruptă at? ? perioada greacă, c? şi ? cea romană, reprezent?d pentru multă vreme cel mai ?semnat centru economic şi cultural de la gurile Dunării. Fixarea coloniştilor pe ţărmul actualei lagune Sinoe, altădată golf deschis, la o distanţă relativ mică de gura cea mai de sud a Dunării - actualul braţ Sf. Gheorghe, ? antichitate Peuce - şi la o distanţă ?că şi mai mică de Dunavatul altădată navigabil, se justifică, pe de o parte, prin condiţiile prielnice pentru pescuit, iar pe de alta, prin uşurinţa cu care, pornind de aici, pe drumuri de apă, se putea pătrunde ? interiorul păm?tului getic.
                 Colonizarea a ?semnat, ? fapt, declanşarea unui important fenomen istoric, ? virtutea căruia comunităţi omeneşti aflate pe trepte diferite de dezvoltare socială, au intrat ? legături multiple,influenţ?du-se reciproc.Integr?d istoria Histriei la istoria păm?tului dintre Dunăre şi Mare, se remarcă aceleaşi elemente de cultură materială cuprinz?d toate v?stele de dezvoltare ale omenirii, de la paleolitic şi neolitic p?ă la feudalismul timpuriu. Dovezile cele mai vechi ale existenţei unor comunităţi umane ? apropierea Histriei datează din paleoliticul mijlociu (120000-35000 ?Chr.) şi superior (35000-10000 ?Chr.) şi sunt legate de descoperirile arheologice de la Cheia şi T?guşor. ? epoca neolitică şi eneolitică sunt notate ? zonă descoperiri de unelte şi vase aparţin?d culturilor Hamangia (cca 4200-3700 ?Chr.) şi Gumelniţa (3700-3200 ?Chr.) la Baia-Hamangia, Ceamurlia, Lunca, Istria, Tariverde, Grădina etc. Numeroase urme materiale sunt dovada unei locuiri dese şi durabile aici, datorită unei economii ? care predominante erau cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.
                Perioada de trecere la epoca bronzului este marcată de prezenţa ceramicii aparţin?d culturii Cernavodă I, II şi III descoperită la Histria şi ? alte locuri din Dobrogea  (cca 3200-2400 ?Chr.).

? epoca bronzului (2000-1200 ?Chr.) şi ? prima epocă a fierului (1200-sf?şitul sec. V ?Chr.), ? Dobrogea se dezvoltă o cultură caracteristică, la ?ceput tracică, iar apoi getică. Ceramica tracică din prima epocă a fierului (Hallstatt), caracteristică culturii Babadag II şi III (sec. XI-VII ?Chr.), este dovada faptului că populaţia băştinaşă tracică dezvoltase pe ?tregul teritoriu dintre Dunăre şi Mare, precum şi la nord de fluviu, ?tr-o perioadă anterioară colonizării greceşti, o cultură proprie şi originală. ? ?prejurimile Histriei şi pe ?tregul litoral exista la sf?şitul sec. VII ?Chr. şi ?ceputul sec. VI ?Chr. o populaţie autohtonă capabilă, cel puţin prin v?furile ei, să preţuiască noile elemente de cultură materială oferite de greci. ? acest sens trebuie explicată at? prezenţa foarte timpurie (al doilea sfert al sec. VI ?Chr.) a ceramicii de lux greceşti ? mediul autohton de la Tariverde, c? şi prezenţa elementului autohton ? mediul grecesc-arhaic histrian. Descoperiri greceşti ? mediul autohton sunt cele semnalate la Corbul de Sus, Nuntaşi, Istria-sat şi Istria-pod, Sarinasuf. După un model urban cunoscut ? lumea colonială oraşul era format din două unităţi distincte, fiecare ?conjurate de c?e o incintă proprie. Pe platoul din vestul cetăţii se afla aşezarea civilă, ?conjurată de cea mai veche linie fortificată identificată, circumscriind totodată cea mai mare suprafaţă locuită (cca 35 ha). Tot aici, ? sectorul convenţional denumit X au apărut urme de locuire intensă (resturi de locuinţe şi gropi cu un bogat material ceramic).

? limita de sud-vest a platoului au fost descoperite ateliere ceramice, a căror funcţionare durează din sec. VI ?Chr. p?ă la sf?şitul epocii elenistice.

                     A doua zonă, situată pe acropola histriană, reprezintă unul din sectoarele de maximă importanţă ? viaţa cetăţii : "zona sacră", av?d ? apropiere, probabil, şi o agora. Aici au ieşit la iveală resturile a trei temple, dintre care unul dedicat lui Zeus, altul Afroditei, iar al treilea unei divinităţi neidentificate, precum şi fragmente arhitectonice de piatră şi de teracotă cu dedicaţii către Afrodita, dat?d din a doua jumătate a sec. VI ?Chr. O a doua zonă sacră este posibil să fi funcţionat la sud de acropolă.

Noua colonie ?treţine intense legături comerciale cu marile oraşe greceşti din sud, mai ales cu Milet, Rhodos şi Samos, Clazomene, Corinth şi Athena. O serie de documente ceramice din grupa "rhodiană" şi din categoria vaselor corinthiene şi ateniene "cu figuri negre" se datează deja la sf?şitul sec. VII- ?ceputul sec. VI ?Chr. Odată cu acest secol, importurile ceramice se diversifică considerabil, categoria cea mai importantă fiind aceea a ceramicii din Grecia oriental? ? acelaşi timp, majoritatea populaţiei, locuind platoul din vestul cetăţii (sector X), se dedică tot mai mult unor ocupaţii artizanale diverse : prelucrarea metalelor preţioase, a sticlei şi, ? special, producerea unei categorii ceramice locale menite să sporească puterea economică a noii colonii.

                    Către sf?şitul sec. VI ?Chr. şi primul deceniu al sec. V ?Chr., Histria cunoaşte o distrugere violentă datorată, probabil, raidurilor scitice care au urmat retragerii armatelor persane ale lui Darius. ? perioada clasică (sec. V-IV ?Chr.) un nou zid de incintă reduce la jumătate suprafaţa oraşului, timp ? care zona "extra-murană" continua să fie intens locuită de o populaţie ale cărei ocupaţii principale erau producţia artizanală şi comerţul cu amănuntul. Aceasta populaţie care ?#351;i c?#351;tigase un loc ?semnat ? viaţa economică histriană, a dat o adevărată luptă ?potriva oligarhiei aristocratice a primilor "?temeietori", pentru cucerirea puterii politice. Evenimentul, consemnat şi ? "Politica" lui Aristotel, s-a desfăşurat pe la mijlocul sec. V ?Chr. şi a avut ca rezultat instaurarea aici a unui regim democratic. Probabil ? jurul aceleiaşi date cetatea aderă şi la Liga maritimă ateniană. ? schimbul gr?elor, care luau ? mare parte drumul Pireului, a vitelor, peştelui, a pieilor şi mierii, pieţele vest-pontice sunt "invadate" acum de produsele ceramice atice. ? acelaşi timp producţia ceramicii locale se intensifică şi se diversifică ? forme menite să ?locuiască recipiente altădată importante.

                    Această transformare a Histriei ? centru de producţie ? da posibilitatea să emită pe la jumătatea sec. V ?Chr., moneda proprie, care va circula de la această dată şi ? nordul Mării Negre, la Chersones şi Olbia, ? interiorul Dobrogei şi, urm?d linia Dunării şi a principalilor ei afluenţi, va pătrunde ad?c ? ţinuturile locuite de geto-daci. Stadiul ?alt de dezvoltare la care a ajuns oraşul ? acea vreme se reflectă mai ales ? monumentele sacre. De acum datează templul reconstruit al lui Zeus ? ipostaza de protector al cetăţii (Zeus Polieus). O serie de altare, baze de stele sau piese votive aparţin perioadei clasice a zonei sacre, imediat după distrugerea de la sf?şitul sec. VI ?Chr. La fel ca toate cetăţile portuare ale Greciei şi, ? primul r?d, ca metropola ei, Miletul, Histria trebuie să fi dispus de un centru administrativ şi un centru comercial ale căror amplasamente viitoare cercetări arheologice urmează să le dea la iveală.

                        O nouă distrugere are loc la sf?şitul sec. IV ?Chr., perioadă tulburată de ?cercarea primului val de sciţi de a se stabili la sudul Dunării şi de răzvrătirile cetăţilor pontice aliate ?potriva stăp?irii macedonene a lui Lysimach ? Dobrogea. Din nou refăcut, oraşul ?cepe să-şi piardă ? sec. III-II ?Chr. puterea economică şi politică. Se produc schimbări importante ? economie : cetatea comercială devine tot mai mult capitala unui district agricol şi ?#351;i sporeşte dependenţa de geţii vecini. La aceasta a contribuit şi pătrunderea triburilor prădalnice de războinici celţi ? Balcani şi a bastranilor la gurile Dunării. Dintre mărturiile care se referă la epoca elenistică, cea mai mare ?semnătate o au inscripţiile care vorbesc, pentru sec. III ?Chr., de alianţa politică cu Zalmodegikos, căpetenie locală, şi de un tratat cu clauze economice şi politice, ?cheiat la ?ceputul sec. II ?Chr. cu un alt rege al geţilor, Rhemaxos. Cam ? aceeaşi vreme, situaţia economică a oraşului ?t?pină dificultăţi de natură s-o determine să apeleze la ajutorul unui alt important oraş vest-pontic : Callatis.

                        Deşi monumentele din această vreme sunt ? mare parte acoperite de ruinele oraşului roman-t?ziu, s-a putut totuşi identifica traseul zidului de incintă al acropolei din perioada elenistică, iar ? zona sacră vestigiile unui mic templu doric de marmura de Thasos ?chinat Marelui Zeu (sec. III ?Chr.) Numărul templelor ? ultimele veacuri dinaintea erei noastre trebuie să fi fost ?să mai mare. Unele sunt lămurit pomenite ? inscripţii : templul lui Apollon Ietros (Tămăduitorul), templul Muzelor, templul Cabirilor din Samothrake. Altele pot fi numai postulate : templul Afroditei Marine, templul lui Dionysos Dătătorul-de-roade, ori puse ? legătură cu activitatea unor constructori străini.

                        Aşezarea din sec. X ?#351;i continua existenţa; recentele cercetări au permis identificarea aici a resturilor unui mic sanctuar şi a unei importante artere de circulaţie pe direcţia est-vest, largă de cca. 12 m.

De o menţiune specială se ?vredniceşte abundenta producţie de statuete de lut, ?făţiş?d figuri divine ? ipostaze deja consacrate. Ultimele două secole ?aintea erei noastre reprezintă pentru cetăţile greceşti din bazinul pontic o epocă de ?cercări ? cursul căreia, ?teţite de primejdii externe, frăm?tările lăuntrice ?bracă un caracter permanent.

                        ? mare, două evenimente sunt notabile pentru perioada de la ?ceputul şi, respectiv mijlocul sec. I ?Chr.; apariţia armatelor romane care, ? anul 72 ?Chr., sub comanda lui M. Terentius Varro Lucullus, scot coloniile greceşti de pe coasta de vest a Mării Negre de sub influenţa lui Mithridates VI Eupator şi le atrag ? sfera de alianţă a Romei; al doilea mare eveniment ? constituie cuprinderea acestor colonii ? statul dac centralizat creat de Burebista. ? timpul campaniilor ce aveau să-i aducă stăp?irea cetăţilor pontice, către mijlocul sec. I ?Chr., Burebista n-a lăsat să-i scape vechea colonie milesiană ? ciuda faptului că evenimentul nu este lămurit consemnat ? vreun izvor. După moartea lui Burebista şi la sf?şitul sec. I ?Chr., se ?cheie o etapă importantă din istoria Histriei - aceea ? care cetatea dusese o politică de sine stătătoare - şi ?cepe alta, la fel de importantă şi bogată ? implicaţiile economice, sociale şi politice: cuprinderea Dobrogei ? graniţele Imperiului Roman.

                    Sub stăp?irea romană, securitatea regăsită la adăpostul limes-ului dunărean, ?găduie locuitorilor, mai numeroşi acum dec? oric?d, să-şi reia ocupaţiile ? cadrul unei autonomii nominale. Cum reiese dintr-un important document epigrafic din anul 100 d.Chr. - "Horothesia" lui M. Laberius Maximus, care consemna hotarele şi drepturile cetăţii - centrul de greutate al vieţii economice histriene consta ? exploatarea teritoriului agricol şi ? pescuit. ?că de la ?ceput cetatea aderă la cultul imperial şi un locuitor al Histriei cu numele de Papas, fiul lui Theopompos, ?chină lui Augustus ?că ? viaţă un templu. Dar manifestarea cea mai spectaculară de pietate a grecilor dobrogeni faţă de Roma şi de ?păratul pe tron se ?registrează ? cadrul "Comunităţii pontice" sau "a elenilor din Pont" (Pentapolis şi mai t?ziu Hexapolis), din care Histria a făcut parte ca membră. Relativa prosperitate a oraşului din sec. II d.Chr. şi ? primele decenii ale sec. III d.Chr., ? timpul ?păraţilor Antonini şi Severi, este documentată arheologic de vestigiile unor construcţii publice, laice şi de cult: două edificii termale, construite şi refăcute ? mai multe r?duri ; un "macellum" (hală), precum şi un "mithraeum" şi un "muzeu". Numeroase basoreliefuri, altare onorifice, dedicaţii şi inscripţii, ? afară de cinstirea pe care o aduc ?păraţilor din vremea respectivă, ? semn de loialitate pentru Roma, vorbesc ? chip explicit de refondarea "Gerusiei" locale ("Sfatul bătr?ilor" care se ocupa cu respectarea cultelor şi educarea tineretului), de refacerea portului, de reconstrucţia unui gimnaziu, toate dublate de o reluare masivă a emisiunilor monetare proprii.

                    Săpăturile arheologice au precizat ? partea de nord un zid de incintă, ridicat de locuitorii oraşului la sf?şitul sec. I d.Chr. sau la ?ceputul sec. II d.Chr. Teritoriul este locuit de o populaţie eterogenă, formată din geto-daci, bessi şi lai colonizaţi, greci romanizaţi, veterani şi colonişti romani. Aprovizionarea cu apă a oraşului, adusă de la circa 30 km dinspre actualul sat F?t?ele , asigura locuitorilor, ca şi probabil proprietăţilor din jur, apa care lipsea ? imediata vecinătate a cetăţii.

Incursiunile carpilor ? anul 238 d.Chr. constituie ?ceputul unor serii de atacuri ale populaţiilor de la graniţele Imperiului, ? special carpo-gotice, care ating culmea către mijlocul sec. III d.Chr. (anii 242, 245-253, 267) şi la capătul cărora Histria suferă o distrugere totală, consemnată de izvoarele literare şi constatată de cercetările arheologice.

                    Nevoia asigurării vieţii şi bunurilor va sili oraşul la sf?şitul sec. III d.Chr. (probabil sub ?păratul Probus) şi la ?ceputul sec. IV d.Chr. (? vremea lui Diocleţian şi Constantin cel Mare) să-şi restr?gă la jumătate suprafaţa de locuit, pentru a cărei apărare se ridică un nou zid de incintă, la construirea căruia au fost folosite materiale din epocile anterioare.

                    Veacurile care urmează consemnează la Histria o perioadă de relativă linişte şi dezvoltare, care nu va atinge ?să strălucirea vremurilor de odinioară. Reformele economice-administrative şi politice ?treprinse de Diocleţian (284-305 d.Chr.) , Constantin cel Mare (306-337 d.Chr.) , Anastasius (491-518 d.Chr.) şi Iustinian (527-565 d.Chr.) sunt vizibile şi la Histria, prin opera de refacere a unor construcţii şi a zidului de incintă, ca şi prin unele iniţiative edilitare. Astfel refacerea unor compartimente din edificiul termelor ar indica repunerea lor ? funcţiune tocmai ? această perioadă. Determinată de nevoia de spaţiu, zona de locuit a oraşului se lărgeşte prin construirea ? partea de sud-vest a unui sector economic. ? sec. V-VI d.Chr. activitatea constructivă a oraşului este ?că şi mai susţinută. C?eva basilici de mari proporţii şi un edificiu cu caracter comercial au fost reconstruite şi amplificate ? această perioadă. ? sectorul de sud-est al oraşului se afla cartierul aristocratic, cu străzi bine pavate, canale şi locuinţe de mari proporţii (zona Domus). Totodată, la periferie, uneori chiar şi ? afara zidurilor, numeroase urme de clădiri modeste, construite din piatra nefasonată, legată cu păm?t, sunt dovada ?ceputului unui proces de ruralizare.

                    După atacurile hunilor, din a doua jumătate a sec. IV d.Chr., urmează altele, ?treprinse ? a doua jumătate a sec. VI de către avari şi slavi. Este un fapt dovedit arheologic că după primele decenii ale sec. VII d.Chr., Histria a suferit atacuri ? faţa cărora oraşul nu putea opune rezistenţă. Descoperirea unei monede din bronz din timpul lui Heraclius (613-614) ? comuna Sinoe şi a alteia de aur de la Constantin al IV-lea Pogonatul ? satul Istria, arată menţinerea legăturilor străvechii colonii milesiene cu teritoriul roman ?vecinat, ? ultima ei perioadă de existenţă, care e posibil să se fi prelungit p?ă ? a doua jumătate a sec. VII d.Chr. Sf?şitul propriu-zis al Histriei ca centru urban se leagă de condiţiile politice şi administrative ale Dobrogei ? secolul VII. După treisprezece secole de existenţă ia sf?şit istoria cetăţii Histria, al cărei rol ? viaţa economică şi culturală a Dobrogei a fost dintre cele mai importante. Pe ruinele vechiului oraş se vor semnala, ? secolele următoare, urme de locuiri sporadice, documentate de monede din timpul lui Ioan Tzimiskes, Manuel I Comnenul sau Andronic I Comnenul.

                    Cetatea a fost de fapt părăsită de locuitorii săi, care ?#351;i vor dura o viaţă stabilă nu departe de vechile ziduri. O dovedesc aşezarea şi cimitirul spiritual de la Istria-Capul Viilor, situat la circa 600 m de limita estică a actualului sat Istria, ? drumul ce duce spre cetate, sau aşezarea feudal-timpurie semnalată la Vadu.

                 ?cepute ? 1914 sub conducerea savantului rom? Vasile P?van, săpăturile arheologice de la

 Histria au continuat fără alte ?treruperi, dec? ale celor două războaie mondiale, p?ă ? zilele noastre.

Datorită eforturilor lui V. P?van ?tre 1914-1916 şi 1921-1926 cercetarea Histriei a ?semnat dezvelirea ? ?tregime a zidului mare al cetăţii, precum şi a unui mare număr de edificii publice şi private, majoritatea din sec. IV-VII d.Chr.: cartierul din vestul cetăţii, edificiul comercial, piaţa cu portic, termele, precum şi numeroase inscripţii ce ofereau o imagine sugestivă a dezvoltării cetăţii.

La conducerea şantierului Histria urmează, ?tre 1927-1942 Scarlat Lambrino. Din această perioadă notam c?eva studii epigrafice şi monografia ?chinata de Marcelle Lambrino ceramicii arhaice de la Histria.

Reluarea săpăturilor, o vreme ?trerupte, este ?credinţată ? 1949 Academiei Rom?e prin Institutul său de Arheologie. Se extind săpăturile ? zona histriană, pe platoul de vest şi ? necropolă, dar şi la Sinoe, Tariverde, Istria-sat, Nuntaşi. ? interiorul cetăţii se ?treprind săpături ? sectorul de sud-vest, ? zona centrală (domus) şi cea a templelor greceşti (zona sacră), obţin?du-se date precise pentru o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa coloniei, ?cep?d cu aşezarea grecilor ?temeietori printre localnici, p?ă la ?cetarea stăp?irii romane aici. Aceste noi descoperiri au fost valorificate prin cele şapte volume ?chinate Histriei apărute p?ă ? prezent.

Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - www.antica.home.ro

HOME  | PIESE DE VANZARE  | PIESE VANDUTE | MICA PUBLICITATE | TRANSPORTUL | LINKURI | CONTACT

Pentru comenzi: EMAIL

?003 Roman Coins - Specifications subject to change without prior notice

If you have  any comments or suggestions feel  welcome to write to the following email: romancoins@romancoins.ro