Monedele cu legenda "PROVINCIA DACIA".

Problematica numismaticii trebuie privită un numai sub aspectul legendei din c?pul monetar cu referiri la numele şi titlul ?păratului, ci trebuie abordată şi din punctul dde vedere al monetăriei emitente. De-a lungul evoluţiei Imperiului , numărul centrelor monetare care au emis monedă a fost impresionant : ? ceea ce priveşte aceste monetării , trebuie făcută distincţie ?tre monetăriile locale (sau "coloniale") şi cele ale statului roman , acre băteau monedă la ordinul direct al statului , reprezentat prin cei doi emitenţi ai săi : ?păratul şi senatul. Primele erau supuse autorităţilor municipale sau provinciale şi bat monedă locală, av?d pe avers ?păratul sau un alt membru al famiiei imperiale, iar pe avers simboluri şi reprezentări specifice zonei respective. Legenda prevalemtă este cea greacă, rar latină, iar sistemel ponderale şi nominale sunt foarte diferite , nefiind cunoscute ? totalitate nici chiar p?ă astăzi. Aceste monetării nu au bătut niciodată aur, rar argint (Alexandria ? Egipt, Caesareea ? Cappadocia şi Antiochia ? Szria , foarte rar şi scurtă vreme alţii), emisiunea dominantă fiind bronzul; ele au fost ?chise ? secolul III d.Hr. , din motive social-economice(nu rentau) şi din cauza reducerii autonomiei locale , ultima - Alexandria- fiind ?chisă de către Diocleţian.

? acest sens , Provincia Dacia ?#351;i c?#351;tigă dreptul de a bate monedă de bronz ? anul 246 d.Hr şi va continua să exercite acest drept p?ă ? timpul domniei lui Gallienus, prin anul 257 d. Hr.

Reperezentările pe reversul acestor monede pot fi grupate ? patru tipuri, fiecare cu numeroase variante minore. Dar acestea din urmă sunt irelevante pentru mesajul iconografic şi reprezintă adeseori simple variaţii datorate diferiţilor gravori de ştanţe. Vom lua ? considerare numai tipurile de revers. ?să aceste piese , emise ?cep?d cu jumătatea secolului III d. Hr şi care - trebuie spus - lasă de dorit din punct de vedere estetic , fapt explicabil de altfel datorită crizei artei monetare. romane din acea perioadă. Dacia apare mult diferit faţă de ceea ce a fost pe monedele lui Traian. Ea este redată ca o femeie drapată, ?tr-o haină lungă , av?d pe cap un pileus. Dacia de obicei şine acum ? m?a dreaptă sabia curbă , dacică, şi doar ocazional această armă apare ? m?a st?gă, situaţie ? care ? m?a dreaptă ţine spice sau o cunună de gr?, simboluri ale abundenţei şi prosperităţii.

Emisiunea monetară "PROVINCIA DACIA" cuprinde patru tipuri , uşor diferite ?tre ele. Astfel, cu predilecţie pe piesele emise ? anul I al erei provinciale , Dacia ţine ? m?a st?gă un stindard pe care se disting literele DF (Dacia Felix), atributul Felix nemaifiind utilizat pentru alte provincii ? epocă , singurele analogii ?acest sens fiind legate de Roma sau Cartagina : ROMA FELIX, FELIX CARTHAGO. Pe alte piese stindardul amintit anterior e ?locuit cu cele două vexilla ale celor două legiuni cantonate ? Dacia, V Macedonica şi XIII Gemina, Dacia fiind flancată ? toate aceste cazuri de simbolurile celor două legiuni, leul şi vulturul cu cunună ? cioc. Cele două Vexilla pot să apară ? m?nile Daciei, sau unul poate fi ? faţa ei.

Abandonarea pe aceste monede a stindardului dacilor, corelată cu prezenţa sabiei ?covoiate tipice daco-geţilor şi a celor două vexilla ale legiunilor din Dacia, constituie o "cheie" pentru descifrarea mesajului autorităţilor provinciale, mesaj codificat pe aceste piese: lipsa steagului dac reliefează romanizarea provinciei, rolul fundamental ? apărarea ei ? au legiunile romane prezente aici , iar sabia curbă a dacilor şi pilevs-ul indică o conştiinşă a originii şi personalitatea distinctă a şării (sunt două elemente de individualizare a romanităţii dacice).

Legenda din c?pul monedei este: PROVINCIA DACIA , iar ? exergă se observă adesea AN I - AN XII, an care corespunde anului monetizări, conform tbelului următor.

ANUL EREI PROVINCIALE	CRONOLOGIA MODERNĂ
I	IUL.- AUG. 246- IUL.- AUG. 247
II	IUL.- AUG. 247- IUL.- AUG. 248
III	IUL.- AUG. 248- IUL.- AUG. 249
IIII	IUL.- AUG. 249- IUL.- AUG. 250
V	IUL.- AUG. 250- IUL.- AUG. 251
VI	IUL.- AUG. 251- IUL.- AUG. 252
VII	IUL.- AUG. 252- IUL.- AUG. 253
VIII	IUL.- AUG. 253 - IUL.- AUG. 254
VIIII	IUL.- AUG. 254- IUL.- AUG. 255
X	IUL.- AUG. 255- IUL.- AUG. 256
XI	IUL.- AUG. 256- IUL.- AUG. 257

? urma studierii a numeroase eşantioane monetare de acest tip , cercetătorii rom?i au in tocmit şi un tabel cu greutatea medie a sestertilor de tipul PROVINCIA DACIA , pe ani. Greutatea este un factor foarte important pentru depistarea locaţiei reale a monetăriei care a emis aceste monede. Aşadar, greutăţile sunt după cum este arătat ? tabelul următor:

ANUL	246/47	247/48	248/49	249/50	250/51	251/52	252/53	253/54	254/55	255/56	256/57
DACIA	I	II	III	IIII	V	VI	VII	VIII	VIIII	X	XI
GREUTATEA MEDIE	14,52	14,34	14,03	13,58	11,35	9,05	9,34	8,88	9,34	8,78	9,75

O problemă deosebit de importantă şi interesantă este cea a stabilirii apartenenţei acestor piese la o moetărie şi plasareaacesteia ? planul geografic provincial roman. Această problemă a generat dispute ?tre specialşti ? ultima sută de ani. Judita Winkler, cercetătorii maghiari B Csernzi şi P. Kiraly precum şi alţi istorici rom?i plasează monetăria ? Dacia , la Apullum, iar cercetătorul maghiar . A. Alfoldi susţine varianta emiterii acestor monede ? atelierul de la Vimminacium. Argumente ? favoarera primeii teorii sunt : faptul că monedele PROVINCIA DACIA prezintă difereţe vizibile(sunt mai ne?grijit lucrate, iar greutatea lor medie diferă) faţă de cele emise la Vimminacium ? Moesia. Apoi , din punct de vedere al răsp?dirii monedelor, studiile publicate ? ultima vreme evidenţiază un areal geografic comun pentru ambele tipuri de monede , dar av?d totuşi proporţii diferite: astfel , pe teritorul Provinciei DAcia predomină emisiunea omnimă ? detrimentul celei de tip Vimminacium şi situaţia se inversează ? NV provinciei Moesia Superior. Pentru Dacia nu se cunosc emisiuni de medalioane, faţă de Vimminacium, pentru care se cunosc. Deasemenea , monedele de la Vimminacium nu au fost emise ? anul X al erei provinciale moesice, fapt explicabil prin rebeliunea lui Pacatianus la Dunăre (249-249 d.Hr). iar pentru acelaşi an , corespunz?d anului III al Provinciei Dacia, monedele de acest tip sunt bătute ?tr-o cantitate apreciabilă. Ca un ultim argument s-a adus faptul că cele două serii monetare sf?şesc diferit ? timp, cea moesică prced?d cu 2 ani cea dacică.

? favoarea teoriei emiterii monedelor PROVINCIA DACIA la Vimminacium apare faptul că pe reversul unui sesterţ de tip Provincia Dacia s-a observat aceeaşi greşeală de gravare de pe o piesă contempoană emisă la Vimminacium ceea ce sugerează că au fost emise ? acelaşi atelier monetar , Vimminacium. Este foarte probabil ?să ca atelierul din Provincia Dacia să fi primit sprijin de la cel din Vimminacium, iar eroarea să provină fie princopierea pieselor de tip Vimminacium fie prin ?prumutarea de ştanţe sau chiar de gravori, de la atelierul moesic. Un alt argument spune că ar fi fost imposibil să se poată crea un nou atelier monetar ?tr-un timp aşa de scurt. Această variantă este combătută foarte uşor, ţin?d dseama doar de c?#355;iva dintre uzurpatorii care marchează lumea romană a secolului III d. Hr (Uranius Antoninus, Regalianus sau Laelianus, Marius sau Quintillius, Florianus sau Bonosus, Amandus sau Saturninus), unii cu o domnie foarte scurtă, de ordinul zilelor chiar, ?să care au lăsat posterităţii emisiuni monetare ? diverse metale mai mult sau mai puţin numeroase. Ca argument s-a mai adus arealul comun al răsp?dirii ambelor tipuri monetare, ?să micile discrepanţe ? ponderea lor, asa cum s-a prezentat mai sus dinamitează si această idee.

Mai există şi niste opinii, care ar plasa monetăria dacă la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, ţin?d cont că aici se ?trunea şi concilium Daciarum trium, fiind mult mai probabil ca aici să existe şi monetăria provincială care bătea piesele "Provincia Dacia". ?să această teorie nu este ?că probată de descoperirile arheologice. Să seperăm că pe viitor acestea vor scoate la iveală răspunsul acestei mari dileme.

Dorim prin prezentarea acestui articol, să aducem un val de lumină asupra acestui subiect destul de slab documentat, care este tipul monetar "Provincia Dacia" , precum şi să ajutăm la satisfacerea curiozităţii istorice a multor colecţionari de monede antice.

Mihai Stelian Munteanu - Provincia Dacia pe monedele Romei imperiale- Ed. Mediamira, Cluj.Napoca , 2002

Macrea Mihail - De la Burebista la Dacia postromană.Repere pentru o permanenţă istorică.- Ed Dacia, Cluj-Napoca, 1979