Studiul monedelor. Siglele

Aceste exemplare sunt de bronz şi toate au fost emise de cetatea Istros. Mai mult, ele formează o emisiune unitară a coloniei milesiene de pe malul lacului Sinoe, care din punct de vedere cronologic va urma să fie datată în spre mijlocul secolului al IV- lea î.e.n.

Toate emisiunile care reprezintă subiectul acestui studiu sunt de aelaşi tip: pe av. Capul lui Apollo laureat spre dreapta, ,uneori în cerc perlat , iar pe rv. Vulturul de mare pe delfin spre stânga , la care se mai adaugă o siglă. De obsevat un singur amănunt în legătură cu localizarea siglei monedei. Ea este una singură şi mereu aceeaşi: înapoia picioarelor. Poziţia ei variază. O regăsim orizontală, verticală, precum şi înclinată la diferite unghiuri. Din lucrările lui B. Pick, precum şi din descoperirile monetare de pe teritoriul României, sunt cunoscute următoarele sigle: A, B, E, H, P, K, Q, G, D şi DI . Din cele 11 sigle aflate pe emisiunile din bronz , următoarele se întâlnesc şi pe monede din argint ale aceleiaşi cetăţi , aşezate în aceeaşi poziţie în câmpul monedei: A, B, E, H, P, G şi D . Judecând după situaţia din alte cetăţi greceşti, în care magistraţii monetari emiteau monede în două sau chiar trei metale , semnîndu-le cu aceeaşi siglă , urmează , dacă raţionametul este just, că avem de-a face cu emsiuni de bronz ale aceloraşi magistraţi monetari care au emis monede de agint cu siglele respective , având aceeaşi poziţie în câmpul monedei. Şi, continuînd raţionametul , în monetăria cetăţii Istros se conturează un grup sau o serie dintr-un grup care se detaşază de celelalte printr-un elemen comun: poziţia siglei. Pe această idee se ridică problema dacă se poate încerca o clasificare a emisiunilor monetare ale aceleiaşi cetăţi , utilizînd acelaşi criteriu .

Greutatea

Greutatea acestui tip monetar este cuprinsă în medie undeva între 3,90 şi 4,10 g. Există şi piese cu greutăţi cuprinse între 2,30-3,50 g, sau între 4,50-5,10 g, dar acestea sunt considerate variaţii, inerente unei astfel de emisiuni.Greutăţile pot fi studiate mai amănunţit, în funcţie de magistraţii monetari emitenţi, însă se vor obţine variaţii infime faţă de greutatea medie.

Axul şi ştanţele

S-a studiat şi poziţia axului monedelor. Axul reflectă poziţia în care erau utilizate cele două matriţe în procesul de batere al monedelor. Astfel predomină emisiunile cu ştanţele monetare orientate ↑, urmate de cele orientate ↓ , cele orientate → , sau cu direcţi ezitante fiind mai puţine. Este de remarcat faptul că pentru avers se întregistrază numeroase ştanţe. Aproape fiecare exemplar reprezintă o nouă ştanţă monetară . Ele sunt identice în puţine cazuri. Avem de-a face şi cu rectificări de ştanţe, destul de frecvente .

Context istoric

Pe plan istoric geto-dacii de la răsărit de Carpaţi, erau în relaţii de schimb cu grecii din Pontul Stâng , în cazul de faţă cu cei din colonia milesiană Istros. Documentele monetare ale cetăţii din laguna lacului Sinoe au fost aflate în tezaure şi descoperiri izolate pe o întinsă regiune geografică, în care cea a Moldovei ocupă un loc aparte. În acest vast cadru geografic localnicii au întreţinut relaţii de schimb cu coloniştii greci din Istros. În acest proces îndelungat început cu tatonări timide, urmate de firave pătrunderi, au fost cunoscute şi perioade de vârf, urmate şi ele de scăderi şi decădere . Şi toate aceste relaţii de schimb s-au soldat cu importante influenţe reciproce atât în domeniul culturii materiale, cât şi în al celei spirituale.

Până acum au fost cunoscute ca descoperite la est şi sud de Carpaţi, atât tezaure monetare , cât mai ales monede istriene de argint , aflate în mod izolat. Ele sunt intrpretate ca fiind dovezi ale unor schimburi de bunuri între doi parteneri: localnicii geto-daci şi partenerii lor greci. Schimbul de bunuri în această etapă se bazează pe troc. Dar alături de el începe să apară moneda. În etapa de început e vorba de o apariţie timidă , locală, regională, limitată la o anumită categorie sociaă, la căpeteniile şi nobilimea tribală. Dar chiar în această situasţie, cetatea Istros, după părerea noastră , iniţiază , în special pe geto-dacii de la est de Carpaţi , în cunoaşterea şi utilizarea monedei. De aici şi până la imitarea acestui model monetar de către geto-daci nu mai era vorba decât de timp. Se pare că evenimentele desfăşrate la Dunărea de Jos au obstrucţionat această dezvoltare. Procesul a fost întrerupt brusc . Echilibrul existent a fost tulburat la un anumit moment de o altă forţă politică apărută în regiune . Avem în vedere pe Filip al II-lea , regele Macedoniei , cu campania lui din anul 339 î.e.n., iniţiată împotria sciţilor conduşi de Ateas , care au pătruns în Dobrogea în urma înfrângeri coaliţiei geto-histriene conduse de un anonim „rex Istrianorum”. Filip îi învinge pe sciţi , obligându-i să se retragă peste fluviu. Dobrogea şi coloniile greceşti trec sub stăpânire macedoneană nemijlocită.

Un articol de Cacuci Bogdan Ionel - www.antica.home.ro

Pentru comenzi: EMAIL

If you have any comments or suggestions feel welcome to write to the following email: romancoins@romancoins.ro

Statistici web